Crossroads

Zilele sunt totuna. Ma trezesc visand si adorm greu,apasat. Plec pentru a avea de unde a ma intoarce, fug, alerg si ma lovesc de toate zidurile care stau intre mine si clipele de care ma agat obsesiv, copilaresc. Cuprind in mine tot ce nu cunosc si vreau sa las sa se desprinda fiecare gand pe care uit sa il am. Sa il formulez si sa il las sa traiasca inafara mea. Am suspendat toate zilele care s-au lasat suspendate si am tastat toate cuvintele care au stiut sa ia forma asta virtuala si sa se lase citite. Calatoresc cu acelasi bilet de tren care nu se uzeaza niciodata si care imi da voie sa ma simt in siguranta. Nu am motive sa ma intorc, dar e singurul lucru ce pare sa aiba sens. Las sertare deschise, haine neimpaturite calcate pe jumatate, un pat nefacut si o melodie intrerupta. Ma multumesc cu un poster vechi pe care nu incetez niciodata sa il admir inainte sa adorm. Am uitat sa tac si strig prea mult, prea des, prea incet. Ma fragmentez pentru a avea de unde sa ma reintregesc. Ma uzez pentru ca vreau sa ma simt reinnoita. Ma cuprind intr-un cantec, intr-un zambet al cuiva caruia nu ii zambesc. Ma desenez cu un carbune pe care nu il am, pe niste foi sifonate pe care au mai incercat si altii sa schiteze ceva. In final, tot seara e..Ascult byron si adorm.

I’m scared of what i might love.

Irina.

~ de stereodakota pe aprilie 24, 2008.