Fading together
In ultima joi a unei ierni care mi-a incrucisat nebunia copilariei, dezghetul verbal al visatoarei din mine si marturisirea ca Bucurestiul inca ma poate face sa simt ca apartin, dincolo de tot ceea ce mint ca nu cuprind si spun ca nu cunosc.
Daca ma pierzi vreodata, cauta-ma aici:
Elegiile orasului planeaza deasupra mea. Isi plange totul spre a ma face sa-l accept in suflet. Ridicolul baltoacelor care nu mai dispar, plansetele discrete ale studentilor care si-au pierdut intaiul dans, melancoliile tacute ale anticariatelor ce isi cauta o noutate, respiratia plapanda a verdelui. Sunt implorata sa ma contopesc in abur greu de oras, in pacatul iubirilor iluzorii, in secrete rastite cu rusine in cel mai intunecat colt al unei cafenele. Sunt rugata sa ma las inclestata in graba oamenilor si in nebunia dulce a poeziilor de dor, pe care Bucurestiul mi le recita seara si cateodata la pranz. Pe cine incerc eu sa pacalesc? Nu ma cunoaste, cum sa ma iubeasca?
Da-mi voie sa ma prezint. Exist prin culoare si ma hranesc cu zambete, impartasesc o fantezie timpurie de a ma logodi cu Timpul si de a-l insela cu Marea, privesc suflete si privind suflete trag aer in piept pentru sufocanta zi de maine,cand nu ai sa ma mai stii. Sunt obsedata de anotimpuri si protejez castelele de nisip pe care mi le-ai facut. Astazi sunt “iubito” si maine “draga mea”. Uneori visez ca stau de veghe la marginea lumii si privesc cum aluneca spre mine toate sentimentele de dragoste pierdute de muritori. Alteori,am impresia ca soarele-mi exista in tample doar pentru a ma proteja de luna. Dar cateodata, imi place sa spun ca tu m-ai inventat. Ca m-ai gasit la tarm si te-ai adancit in mine prea mult ca sa mai poti fugi. Si atunci, m-ai luat si am stiut sa nu ma scurg printre degetele tale.
Da-mi voie sa ma prezint,sa-ti spun ca traiesc in albastru si iubesc in rosu, ca plang in iarna si zambesc in vara, ca eu am descoperit golul si tu intregirea.
Am sa te intreb acum, iti aduci aminte numele meu?
Lasă un Răspuns